LifeStyle

Despre “Magia ordinii” și o nouă viață

N-am știut că ceea ce făceam eu aproape zilnic nu se numea “curățenie”, ci doar un du-te-vino furnicăresc”, mai exact o oboseală infinită prin definiție. Singurele rezultate vizibile erau mulți kilometri de mers prin casă și mii de frustrări adunate. Am realizat asta abia după ce (n-aș fi zis) am citit o carte. 

Sunt genul de persoană care nu poate gândi în dezordine. Mă irită însăși ideea de a trăi într-un astfel de mediu, darămite să fiu și martoră a unei astfel de realități. Nu pot sta cu mâinile încrucișate, asistând amorțită la o casă ca un câmp de luptă, cu haine aruncate în toate părțile, praf de două degete, firimituri și bucăți de mâncare pe jos, cutii pline de te-miri-ce și dulapuri doldora, ce strigă “Ajutor, scoate-mă de aici!”. Cine ar putea?! Or fi, dar foarte puțini(sper eu). Fie că e vorba despre casă, mașină, birou sau buzunare, curățenia îmi dictează stările. Fenomenul a luat amploare pe perioada sarcinii, o dată cu instalarea sindromului “nesting”, care aproape că m-a scos din minți, pentru că voiam să schimb, să arunc, să modific, să vopsesc și să redecorez până în cel mai mic detaliu. 

Ajunsesem un aspirator obosit de strâns lucruri și trecut, mutând casa dintr-o parte într-alta într-un ritm continuu, ca un cățeluș frenetic ce aleargă în jurul propriei cozi. 

Am crescut cu vremurile lui “las-o acolo, că nu se știe când ne trebuie”, cu vitrine pline de bibelouri și cămara cu detoate. Cu sertarul cu pungi, șifoniere și recamiere cât mai încăpătoare, mileuri pe toată mobila și diverse obiecte pe care le strângeai doar așa, “să fie”. Și toate astea cumva nu sunt de condamnat. Perioada comunistă îți lua plăcerea de a avea tot, dar îți oferea bucuria de a te mulțumi cu puțin. 

Acum că ne putem cumpăra chiar și stele de pe cer, ne aglomerăm existența cu lucruri mai mult sau mai puțin folositoare,  doar pentru că avem această putere și din dorința inconștientă de a ne recompensa pentru ceea ce ne place să numim “greutăți ale vieții”. Dați-mi voie să vă spun că plumbul ni-l punem singuri, iar consumerismul își cam face de cap cu noi. Așa cum adunăm amintiri, frustrări, griji, emoții, gânduri de tot felul, tensiuni și momente dragi, exact în același fel așezăm și depozităm lucrurile în casă. 

“Viata incepe cu adevarat dupa ce ti-ai pus casa in ordine.” – Marie Kondo

Pe Marie Kondo am descoperit-o din întâmplare, butonând fără noimă televizorul. M-a captivat imediat subiectul și pentru că de fel nu cred în greșeli, am simțit că trebuie să mă apropii mai mult de celălalt capăt al informației. Am citit vreo două articole, din care am rămas doar cu un titlu de carte – “Magia ordinii”. 

Am pus cărțulia în coșulețul online, am citit-o rapid în două-trei zile și m-am apucat de treabă. Atmosfera feng-șuei începea să se instaleze deja. 

Principiul de bază al magicului mod de a face curat, prezentat de Marie Kondo, este să păstrezi doar lucrurile care îți oferă bucurie atunci când le folosești. N-am realizat asta decât după ce, așa cum recomandă și ea ca prim pas, am adunat toate lucrurile în mijlocul casei, luându-le în mână pe fiecare în parte și punându-mi în gând întrebarea “Îmi aduce bucurie? Da ori ba?”. Am început cu hainele, cărțile, diverse obiecte sau komono cum le numește ea, iar în final cu documentele și lucrurile cu valoare sentimentală. Această ordine are rolul ei.

Dintr-un morman cât jumătate de casă, am dat la o parte cel puțin zece saci plini de chestii pe care am conștientizat că le păstram doar pentru că le primisem de la persoane dragi și pentru care țineam o oarecare speranță că va veni vreodată și momentul lor de glorie. Ei bine, am decis pe loc, fără drept de apel, că nu vor avea vreodată ocazia să cunoască notorietatea, cu atât mai mult cu cât nu se întâmplase până atunci. Așteptam, împreună cu ele, momentul să ieșim la lumină, și amânam treaba asta la fel cum ne amânăm de cele mai multe ori, însăși viața. Eu m-am hotărât să nu mai fac asta cu a mea, și deși poate părea banal, cartea asta era imboldul de care aveam nevoie. Am trecut prin tot acest proces înpreună cu Mr.V., și este indicat să-ți implici partenerul pentru că o casă și o viață se construiesc în doi. 

Parte din lucruri le-am donat, câteva în stare foarte bună le-am pus la vânzare, iar marea majoritate au ajuns la gunoi.

Am realizat cu cât de puține lucruri poate trăi omul, dacă își dorește să prioritizeze iubirea.  

Știți sentimentul acela când vii de afară iarna și începi să dai jos cele 5 straturi de haine? O astfel de eliberare am simțit eu. Aerul în casă este altul, am mai mult timp pentru mine și familia mea, iar gândurile mele se așează altfel. Îmi iubeam enorm casa și înainte, dar acum, oriunde privesc, văd numai bucurie. Și pot simți cum îmi mulțumește și ea. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.