Viața-n paișpe

Îndrăgește viata, folosește viata. Ea trece si se petrece

Ora 05:30 mi-a bătut azi in pleoapa ochiului, cioc-cioc, cioc-cioc, nerăbdătoare si entuziasmata sa-mi arate minunatul răsărit. Cu vizorul întredeschis, ii răspund invitației, însă trec întâi pe la bucatarie sa-l salut pe veșnicul efervescent ibric. Ma îndrept spre ferestre, trag timida cu ochiul dinspre draperii si-l zăresc. Cafeaua ma striga in timpul asta, semn ca era gata sa fie așezată-n ceașca. Somnul se întoarce pe partea cealaltă, se-nveleste si ia cu el si lumea viselor, spre întâlnirea noastră de seara ce va urma. 

Tip-til, tip-til, imi iau ceașca si ies pe terasa. Ce miros frumos de nou început ma izbește-n fata! Inspir-expir, trag tot aerul de voioșie in piept si stau in liniște. Trecuseră ceva zile de cand el nu s-a mai arătat. Pana azi. Azi a vrut sa se dea in spectacol, si si-a pus costumele alea bune. Câteva picături de ploaie ii anunta intrarea. Ta-da-daaaa-daaam! Iese dintre valuri ca un zeu, scuturându-și culorile de roșu si portocaliu de pe umeri. Galbenul din el se arată nestăvilit, gata sa strălucească. 

Zâmbesc. Si mulțumesc. Am reușit sa văd asta si azi. Si m-am trezit. Si sunt vie. Pot sa merg, sa aud, sa miros, sa simt tot ce are mai frumos viata asta de oferit. 

Termin cafeaua si pentru ca sunt niste drăguți, fix atunci se trezesc si copiii. Ne îmbrățișăm, ne adulmecam, si fără sa stam prea mult pe gânduri, după o mică siesta, plecam in lume. Aici aproape. 

După un drum scurt, ajungem in parc, căci natura este prima noastră casa. Îmbrățișăm pomisorii si le mulțumim ca ne dau aer curat, salutam florile si le admiram pentru culori, iar iarba verde din jur ne da energia ei cea mai buna adunata peste noapte. De undeva, din zare, marea ne face cu mâna. Țuști in mașina si hai la ea. Pe faleza, aerul e din alt tărâm. Unul mai bun. Draga de ea, marea, ne arunca ceva valuri in semn de iubire si ne spune cu atâta răbdare doua-trei povesti scurte. Noi o ascultam curioși si ii trimitem gândurile noastre. 

Dintr-o data, foamea.. ne cheama la ea :))) Oprim lingurile alea din a mai face gălăgie, ca nu eram singuri pe strada, si țuști din nou in mașina. Ne luam la revedere de la dimineața asta frumoasa, si speram sa o găsim si mâine. La fel. 

Da! Nimic nu poate înlocui sau cumpara asta! Tot ce imi doresc e ca simplitatea lucrurilor sa nu ne părăsească vreodată, sa ne îndeplinim visurile, iar banii sa nu mituiască timpul. Asta e cel mai important pentru noi, TIMPUL! Cu familia, cu noi înșine, cu prieteni si oameni dragi, cu iubita mea, Natura!

Leave a Reply

Your email address will not be published.