Viața-n paișpe

Familia e locul sacru. Sfânt.

Copiii la nani. Noi, pe canapea. Desfasuram oarecum adormiți, ca doi adulti parinti, o umila conversatie filosofica înainte de somn. Pe ecranul tv-ului ce stătea adormit de ceva vreme, apare in modul stand-by un peisaj de poveste, cu plaja de-aia din nisip fin, stânci romantice, mare strălucitoare, soare de bronz, valuri tandre si culori ireale.. mai pe scurt, vacanța dintr-aceea ce provoacă bale, sete si dorinta nebuna de “buaoleu-ce-vreau-acolo”. Ca niciodată, primul meu gând nu a fost – “Pfff.. ce-mi doresc si eu sa fiu acolo, leșinata pe un presulet, cu limba scoasă intr-o parte, tricoul pe fata, un costum de baie intr-o singura culoare (galben de preferat), ținând in mâna un smoothie roșu răcoros din fructe, sa ma bucur de soare, valuri si nimic.” 

Preț de câteva secunde, m-am holbat la imaginea aceea, după care am zâmbit. “Ma simt atât de bine aici”, i-am spus senina si plină de zen lui Mr.V. “Nu mai simt frenezia aia de a pleca, fastaceala mult-așteptatului concediu, mâncărimea celor patru pereți sau falsul sentiment ca in alta parte e mai bine. Ma simt atât de bine aici, cu voi.” Nu ca n-as pleca acum intr-o vacanța, căci dacă exista un lucru pe care as cheltui banii fără cel mai mic regret, acela este explorarea fiecărui colțișor din lumea asta. VREAU sa văd planeta-n lung si-n lat, si mai mult decât atât, vreau sa le arat copiilor toată frumusetea creatoare, perfecțiunea asta de Natura

Transpunerea aceea intr-un vis de vacanța, a fost momentul in care am realizat cât de mult am evoluat, atât personal, dar si ca familie. Simt ca ne-am descotorosit de toate hainele alea grele ce le purtam pe umeri, si eu, si el, si suntem bine cu noi înșine. Impacati cu sinele, ne dorim sa construim împreuna un mediu fertil, in care copiii noștri sa crească armonios, cu iubire de viata, acceptare de sine si trăire in prezent. Lucram in continuare la noi, dar nu vrem sa fim perfecti. Tot ceea ce avem nevoie se afla deja in noi, așa cum “stejarul exista deja in ghinda”(Derek Rydall). Trebuie doar sa săpam pamantul, sa-l plantam, sa-l udam, sa-i oferim lumina, atentie si dragoste. Copiii noștri sunt ghindele noastre. 

Familia pentru noi e totul. E nucleul, e echilibrul, este izvorul din care atat noi, cât si copii, ne hrănim si creștem. De aici plecam in viata, cu zambetul pe buze si pieptul înainte, sa primim tot ce are ea de oferit. Aici ne întoarcem pentru laude, felicitări, îmbrățișări, dar si pentru dezamăgiri, lacrimi sau imbărbătari. E locul nostru sacru. Sfânt. Ce bine e aici! 

“Oricine are nevoie de o casă în care să trăiască, dar o familie care te sprijină, clădeşte cu adevărat un cămin”. – Anthony Liccione

Foto: N. Dorin Stefan
Foto: N. Dorin Stefan
Foto: N. Dorin Stefan
Foto: N. Dorin Stefan

2 Comments

  • Monica

    Ce frumos ai scris!!! Si eu cand ma uit la Emma, la sotul meu si la Paco (prietenul nostru patruped) simt ca am tot si ca pot muta muntii din loc! E un sentiment minunat!♥️♥️♥️

    • Cami Bistrae

      Inegalabil! Neprețuit! Consider ca poti fi împlinit si dacă nu ai o familie, mai, dar atunci cand o ai, chiar ai o forta de poti “muta toți munții din loc” 🤗 Chiar cred ca omul nu e făcut sa fie singur, iar armonia aia curată oferită de familie iti sadeste o liniște si o pace, cu care poti prinde aripi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.