Beauty&Co

Vrei să fii frumoasă? Dezbracă-te!

De machiaj, de haine, de bijuterii și prejudecăți. De bani, de griji, de ce vor unii sau ce spun alții. Îmbracă-te în straie de caracter puternic, machiază-te cu câteva raze de Soare și ieși în lume cu un zâmbet larg și lejer pe față. 

Într-o lume în care consumerismul, Photoshop-ul și toate cele văzute și nevăzute de deșteptophone, ne degradează percepția asupra lumii înconjurătoare și ne nimicește stima de sine, nici măcar eu nu mai știu dacă sunt reală, dacă locuiesc pe planeta Pământ și dacă am doar două mâini și două picioare sau sunt vreun extraterestru deghizat din “MEN in Black”. 

Simt că trebuie să-mi ascut un pic simțul realității, să rescriu un pic regulile și să încurajez femeia, că tare-mi pare pierdută, sărmana!

Orice femeie își dorește sau și-a dorit la un moment dat să fie frumoasă, așa-i? Ca să fii frumoasă, e necesar să urmezi un standard(“trend” ar spune milenialiștii). Ca să fii în trend, trebuie să te supui unor reguli. Reguli care nu tot timpul te reprezintă, nu fac parte din tine, nu te definesc și în final “nu ești TU”. Dar ce înseamnă până la urmă “să fii frumoasă”, pentru cine și de ce?

“Perceptia frumusetii este un test de moralitate” – Henry David Thoreau

Fiecare om de pe acest colțișor de univers este unic. Cum? Prin ADN și bătăile inimii. Prin ochi și prin voce. Există studii pentru asta. N-ar fi oare frumos dacă am considera aceste elemente banale prin simplitatea lor, adevăratele calități ale frumuseții? 

Trăim cu falsa impresie că unicitatea ne e dată de o linie mai groasă de tuș, de gene mai lungi, de buze și sâni mai mari, de haine mai extravagante sau de călătorii mai scumpe. mai, Mai, MAi, MAI!!! De ce nu Less, less, less? N-ar fi mai eficient să ne investim energia și toate resursele pentru înfrumusețarea spiritului, în loc să băgăm firimituri sub preș ca să ascundem imperfecțiunile trupului? Acele imperfecțiuni despre care tu greșit crezi a-ți fi defecte. Tocmai pe ele dai vina? Când ele nu fac altceva decât să te deseneze așa cum ești, în toată splendoarea ta. Da, nasul acela strâmb, și șoldurile alea mari, și ochii aceia apropiați, buzele alea mici-mici și sânii aceia inexistenți. Aș adăuga și acele kilograme în plus, și vergeturi, și sâni giganți, și păr lăsat sau prea răzleț. Cum te-ar putea iubi cineva, dacă în primul rând, nu te iubești TU?

“Parfumează-te în fiecare zi cu încredere în tine.”

Zâmbești. Și ai curaj. Aruncă o privire în oglindă. Uită-te cât de frumoasă ești! 😊 De ce ai vrea singură să te umbrești? Cu temeri, întrebări, ruj “de-gura-lumii” și machiaj “de-mi-e-rușine-să-fiu-eu”? Exact ca în acea oglindă, la fel de minunată, ar trebui să te vadă și bărbatul care te va iubi. norocos-cel-care-deja-te-iubește. Și la fel și restul lumii. Să-ți iubească tenul natural, cu pistrui și riduri, ochii sclipitori ce-i zărești printre gene mici și subțiri, buzele neconturate și părul rebel. Frumusețea e pretutindeni. E nevoie de ochi potriviți ca să o vadă. Lasă-ți spiritul să te înfrumusețeze, iar cei de lângă tine să te admire. 

Cred că e frumos să ai grijă de tine, cu un corp sănătos, o față luminoasă, poate și un pic de fond de ten și o linie finuță de tuș, unghii și păr discret aranjate. Nu sunt nici împotriva micilor operații de corectie atunci când chiar e cazul, machiaj de seară sau o coafură mai specială, totul păstrat într-o notă naturală. Dar să asistăm la un întreg manifest cu păr lăsat să crească în neștire pe toată suprafața corpului, buze exorbitante, intervenții chirurgicale de te fac din om neom, gene ca Peneș-Curcanul și alte exagerări de genul, chiar găsesc a fi o mega-exagerare pentru ceea ce ar fi demn să însemne de fapt “femeie”. Nici cu bărbații nu mi-e rușine, dar ăsta e un alt viitor subiect. La fel ca în orice alt aspect al vieții, echilibrul e esențial

Fetelor, credeți-mă. Încercarea de a atinge Perfecțiunea e anostă și obositoare. Been there, done that. Au fost vremuri când îmi plăcea să mă machiez foarte etalat, țineam neapărat să am tot timpul părul super aranjat și puneam prea mare preț pe haine, crezând eronat că toate astea mă vor arăta lumii “mai frumoasă”. De o sută de ori “Greșit!”. Am avut un șoc acum 4 ani, când printr-un selfie, mi-am văzut primul rid. Apoi și primele fire de păr albe. Ochi de broască. Însă pe măsură ce mă maturizam, Frumusețea mi se arăta într-un alt fel și chip. Cel interior. Spiritual. Nu mai aveam nevoie de confirmarea nimănui să știu că sunt cu adevărat cine sunt. În suflet eram împăcată. Eram doar EU, în nuditatea simplității mele. 

Iar Mr.V. îmi aduce aminte de asta în fiecare zi. Mă mângâie în părul meu ciufulit, mă sărută pe fruntea goală, mă strânge în brațe cu pijamalele mele șterse și-mi spune cu atâta ardoare de fiecare dată: “Ce frumoasă ești!” 

Mai jos veți vedea o galerie de poze ale minunatei Mihaela Noroc, autoarea a “The Atlas of beauty”, cea care a fotografiat frumusetea feminină in toate colturile planetei si pe care o apreciez atat de mult pentru asta.

Nepal

De asemenea, si celebritățile internaționale au început aceasta mișcare de conștientizare a frumuseții naturale a femeii si a acceptării de sine.

Nu întâmplator am ales sa ma expun fără machiaj la ultima ședința foto, pentru ca ma simt atât de bine așa, simt ca asta ma reprezintă acum si vreau sa încurajez orice femeie sa facă asta, sa se simtă frumoasa fix așa cum e.

Foto: Cristian Mereuta
Foto: Cristian Mereuta
Foto: Cristian Mereuta

Tu cum stai cu frumusetea? Te accepți sau sunt aspecte care nu-ti plac la tine, sau pe care cu greu le poti accepta? 

Îmbrățișări,

Cami💛

Leave a Reply

Your email address will not be published.