Viața-n paișpe

Pentru mine, ploaia este un spectacol

E târziu. Capul mi-a căzut pe saltea. Ascult ploaia ce cu sârguință își aruncă picăturile pe pământ. Cine ar fi zis că îmi va plăcea atât de mult sunetul ăsta? Mă liniștește. Ziua, îmi place s-o privesc în toată consecvența ei din fotoliul meu așezat la geam, cu o carte în mână. Seara la culcare, parcă aud cel mai calmant cântec de leagăn. Sunt protejată. Eu sunt aici, ea e acolo. E ea, ploaia mea. 

Pinterest

Acum zece ani sigur n-aș fi spus asta. Nu eram foarte prietenă cu ploaia, asa cum nu eram prietenă cu tot ce-mi părea trist. Nu știam că de fapt, eu ii păream trista ploii. Eram nepregătită să văd frumusețea lumii. Nori, nori și iar nori. Ceata. Umezeala.. si mult gri. Cum să mai ai ochi sa vezi? 

wallpaperup.com

Și nu mi-aș fi dat seama cât e de normlă ploaia, dacă nu aș fi ajuns în Amsterdam, in urma cu 8 ani. Într-o scurtă călătorie cu jobul, am avut prilejul să mă perind un pic pe străzile orașului. Un loc pe care eu l-am găsit intim, primitor, cu arhitectura mea preferată(micuță și cochetă), în care pozele de vacanță ajung reale tablouri. Cum mare parte din an, ploaia e la ea acasă în acest colț de lume, în prima zi am ieșit la plimbare oarecum .. ghiciți? Daaa! Tristă!! Și plouată!! -din fericire, coafura a rezistat. Rimelul și el-

weheartit.com

Pe măsură ce îmi purtam pașii prin bălți dese și frig, observam oamenii. Unul trecea voios cu bicicleta, de a cărei coadă mai zăbovea și un cățel țanțoș, frumos pitit într-un coș nu foarte voluminos. Dragul de el, chiar nu părea deloc deranjat 🙂 Altul își întindea liniștit umbrela, pornind cu speranță într-o nouă zi. O zi ca toate celelalte. O domniță fit își antrena musculatura alergând în parc, cu a ei muzică pe urechi, aruncându-si zglobie pletele in vant. Oriunde priveai împrejur, sute de biciclete își așteptau stăpânii, pregătite pentru alte câteva ore de pedalare pe asfaltul umed. Turiști, localnici cu pelerine, animăluțe, copii la plimbare și o mare forfotă urbană, totul mi se desfășura în fața ochilor precum rubrica de știri, dar sub minunate picături răcoritoare de ploaie. Întregul oraș mișuna. Nu s-ar fi oprit nimeni doar pentru puțină apă căzută din cer. Ș-apoi eu, de ce aș fi făcut-o? Blocată în timp, la o trecere de pietoni, am întâlnit-o pe ea. Ploaia mea

Îți propun să încălzim ploaia oricând, cu bucuria și brațele noastre deschise. Fă o încercare. Ridică-ți chipul sprea ea, și las-o să te mângâie. 

Gene Kelly Rain Dance GIF - Find & Share on GIPHY
giphy.com

“Adevărata călătorie de descoperire nu înseamnă a căuta noi peisaje, ci a privi totul cu alți ochi”– Marcel Proust.

Tu cum găsești ploaia? Primitoare, sau respingătoare? 

Îmbrățișări, C. ♥️

Leave a Reply

Your email address will not be published.