-
Pentru mine, ploaia este un spectacol
E târziu. Capul mi-a căzut pe saltea. Ascult ploaia ce cu sârguință își aruncă picăturile pe pământ. Cine ar fi zis că îmi va plăcea atât de mult sunetul ăsta? Mă liniștește. Ziua, îmi place s-o privesc în toată consecvența ei din fotoliul meu așezat la geam, cu o carte în mână. Seara la culcare, parcă aud cel mai calmant cântec de leagăn. Sunt protejată. Eu sunt aici, ea e acolo. E ea, ploaia mea. Acum zece ani sigur n-aș fi spus asta. Nu eram foarte prietenă cu ploaia, asa cum nu eram prietenă cu tot ce-mi părea trist. Nu știam că de fapt, eu ii păream trista ploii. Eram…
-
E vremea introvertiților
Se întâmpla ca, de la o vreme, sa observ in jurul meu cum tot mai mulți oameni trec prin procesul metamorfozei, si din omiduțele sensibile si firave pe care le știam, sa încep sa le văd un pic din minunatele aripi, superbele culori si zdravanul curaj, puternica dragoste si o sumedenie de calități ce cresteau in taina, in interiorul lor, departe de ochii si părerea nedemna a lumii. Teama de judecata si constientizarea ca sunt “altfel”, au ținut usa coconului lor mult prea mult timp închisă. Insa acum e vremea sa zburam, dragi suflete! Întotdeauna mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri, am vrut sa înțeleg de ce viata mi se întâmpla…
-
Despre #fastfashion si moda sustenabila
E normal sa ai doar 10 haine. Say that again! E NORMAL SA AI DOAR 10 HAINE! In aceste vremuri haotice, in care oamenii cumpara detoate in nestire, simt nevoia sa pun puțin pauza, si sa tragem cu toții împreuna o gura de aer proaspăt. Industria modei a luat-o razna, iar mai jos veti vedea de ce, si cum schimbarea aia despre care se tot vorbește trebuie sa înceapă cu noi. Cu fiecare dintre noi. “Termenul de fast fashion a fost folosit pentru prima dată la începutul anilor 1990 pentru a descrie modelul de afaceri Zara, iar acum a ajuns să domine întreaga industrie. Cum descriem acet trend? Foarte simplu: haine ieftine,…
-
Oprește zgomotul lumii. Simte liniștea. 5 moduri de a reduce POLUAREA FONICA pentru o stare de bine
Ora 7 dimineața. Alarma deja te scoate din minți, notificările de la mess bingăie insistent in urechea ta, ai 50 de conversații in așteptare pe whatsapp, rrrrring de la Insta, mail si alte jde aplicații, mai dai drumul si la tv, YouTube sau radio, copiii încep sa tragă, sa tipe, esti sunat urgent de la munca, apoi iesi in jungla asta numita oraș si dai peste șoferi nervosi in trafic cu spume-spumițe la gura, colegii vor vorba, clienții te întind ca plastilina, alte jde conversații in așteptare pe telefon, vrei sa mai vezi si un Facebook, si insta, tiktok si snapchat, sa fii la curent cu tot, iesi iar in…
-
De Crăciun.. fii mai TU!
Nici nu-ti mai aduci aminte cand ai respirat ultima oară. Constient. Cu atenția cuvenita. In ochi nu te-ai mai privit de cand.. Complimente si cuvinte de lauda poate nu ti-ai spus niciodată.. ca sa nu mai vorbim de iertare, asumare, întrebări si răspunsuri despre.. TINE. Am plutit in deriva. Ne-am lăsat duși de val. Ne-am culcat pe-o ureche si am privit totul de sus, ca si cum ni se cuvine. Egoism. EGO. Cu ecou. Tare si gălăgios. Nici nu ne mai auzim de-atâtea gânduri si cuvinte. Nici nu mai știm cine suntem. Te-ai întrebat vreodată fix asa: “CINE SUNT EU?” Parțial poate ca nu e vina noastră. Așa am găsit…
-
Simfonie de toamna, pentru parinti cu pici, prinți si prințese
Ziua 1 Octombrie. Sfârșit. Si nu vorbesc despre acel sfârșit dureros, ci despre începutul unei etape firești, benefice chiar, încărcată de gusturi de toamna, calm si multă culoare. Este prima oară cand asist la un astfel de concert. Dar sa lăsam puțin sfârșitul, si sa începem cu începutul. Plecarea noastră a fost una lina, si curajoasa pentru o vacanța cu doi copii mici. Știți cum se spune, ca a pleca intr-un concediu de “relaxare” :))) -Hahaha- cu copiii – Hahaha- :))), e aceeași saramura de peste, doar ca in alta balta :)) Acum mno, depinde cum pleci setat. Dacă te aștepți sa stai la cafele, leneveala si plimbări cât e…
You May Also Like
Let’s Bali – partea I
-
Acum totul are sens
Vremurile se schimba precum susurul unui râu. El trece.. si tot trece.. si nimic nu pare sa-l oprească. Își vede de treaba lui liniștit si împăcat, făcând ceea ce face dintotdeauna.. sa existe, sa înfrumusețeze, sa fie una cu universul si tot ceea ce vibrează in el. La fel e si cu celelalte elemente ale pamantului. La fel e si cu noi. Ochii fiintei mele n-au văzut dintotdeauna lucrurile asa. Cum sa mai ai ochi, cand sa te găsești, unde sa mai cauți răspunsuri in centrifuga asta de viata, in mintea moștenită din generație in generație, in mesajele subliminale lăsate de societate? Ca nu ești bun, ca ești urat, ca-ti…
-
Ziua in care m-am (re)găsit
Dintotdeauna au existat în ființa mea trei certitudini și o nesiguranță. Tind să cred că m-am născut cu ele. Am știut că îmi doresc o familie, că nu voi putea fi niciodată o persoană rea și că sunt capabilă de multă, muuultă iubire. O sensibilă! Iubesc tot ce are viață și esență. Oameni, animale, flori, peisaje, picturi, fotografii, plante, melodii, culori, locuri. Tot ce îmi oferă 𝐄𝐌𝐎𝐓𝐈𝐄. Așa cum un actor își iubește scena, un compozitor melodia, un pictor tabloul, așa iubesc și eu Pământul, cu tot ce a lăsat Dumnezeu pe el. Unii gândesc că sunt ciudată, alții spun că sunt “mai altfel”, eu prefer să mă numesc “Om”. Mulți ani…
-
Mi-e foame de oameni
Lingurile mele bat tare in stomacul sufletului. Cânta, si tot cânta.. stau frumos la masa, așteptând sa apăra de după poarta întunericului, oaspeții de seama ce aduc cu ei un pic de umilința. Cadrul e perfect. O masa imperfecta din lemn de stejar, așezată pe o iarba verde-viu la dunga, călcată de doua băncuțe cumintele, ce stau semețe cu mâinile la spate. Un macrame bej traversează bulevardul gusturilor, uitându-se din mers la șervetele ce stau îmbrățișate laolaltă cu tacâmurile suave din lemn. Lângă farfuriile albe fără cusur, o crenguța de brad si una de lavanda chicotesc, șoptindu-si la ureche miresme alese de fericire. Nelipsiti din deschiderea ceremoniei, stau mândri si-așteaptă-n…
-
Te-au făcut sa crezi ca nu ești buna, draga mama
Te-au făcut sa crezi ca a avea copii e greu, ca n-o sa te descurci cu banii, ca încă n-ai sa-i oferi toate condițiile si tot ce are nevoie el, ca întâi trebuie sa ai mașina, casa, si un cont grosalau in banca. E normal! E in interesul lor sa muncești ca robu’ si sa crezi ca ce ai nu-i suficient! Te-au făcut sa crezi ca nu poti naște natural, ca e greu, ca o sa te sfâșie durerile, ca te chinui, ca te taie, ca pasarica ta nu va mai fi niciodata la fel si ca barbatu’ n-o sa te mai vrea. E normal! E mai usor pentru ei…
