• Viața-n paișpe

    Pentru mine, ploaia este un spectacol

    E târziu. Capul mi-a căzut pe saltea. Ascult ploaia ce cu sârguință își aruncă picăturile pe pământ. Cine ar fi zis că îmi va plăcea atât de mult sunetul ăsta? Mă liniștește. Ziua, îmi place s-o privesc în toată consecvența ei din fotoliul meu așezat la geam, cu o carte în mână. Seara la culcare, parcă aud cel mai calmant cântec de leagăn. Sunt protejată. Eu sunt aici, ea e acolo. E ea, ploaia mea.  Acum zece ani sigur n-aș fi spus asta. Nu eram foarte prietenă cu ploaia, asa cum nu eram prietenă cu tot ce-mi părea trist. Nu știam că de fapt, eu ii păream trista ploii. Eram…

  • Viața-n paișpe

    E vremea introvertiților

    Se întâmpla ca, de la o vreme, sa observ in jurul meu cum tot mai mulți oameni trec prin procesul metamorfozei, si din omiduțele sensibile si firave pe care le știam, sa încep sa le văd un pic din minunatele aripi, superbele culori si zdravanul curaj, puternica dragoste si o sumedenie de calități ce cresteau in taina, in interiorul lor, departe de ochii si părerea nedemna a lumii. Teama de judecata si constientizarea ca sunt “altfel”, au ținut usa coconului lor mult prea mult timp închisă. Insa acum e vremea sa zburam, dragi suflete!  Întotdeauna mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri, am vrut sa înțeleg de ce viata mi se întâmpla…

  • Viața-n paișpe

    De Crăciun.. fii mai TU!

    Nici nu-ti mai aduci aminte cand ai respirat ultima oară. Constient. Cu atenția cuvenita. In ochi nu te-ai mai privit de cand.. Complimente si cuvinte de lauda poate nu ti-ai spus niciodată.. ca sa nu mai vorbim de iertare, asumare, întrebări si răspunsuri despre.. TINE.  Am plutit in deriva. Ne-am lăsat duși de val. Ne-am culcat pe-o ureche si am privit totul de sus, ca si cum ni se cuvine. Egoism. EGO. Cu ecou. Tare si gălăgios. Nici nu ne mai auzim de-atâtea gânduri si cuvinte. Nici nu mai știm cine suntem. Te-ai întrebat vreodată fix asa: “CINE SUNT EU?” Parțial poate ca nu e vina noastră. Așa am găsit…

  • Viața-n paișpe

    Acum totul are sens

    Vremurile se schimba precum susurul unui râu. El trece.. si tot trece.. si nimic nu pare sa-l oprească. Își vede de treaba lui liniștit si împăcat, făcând ceea ce face dintotdeauna.. sa existe, sa înfrumusețeze, sa fie una cu universul si tot ceea ce vibrează in el. La fel e si cu celelalte elemente ale pamantului. La fel e si cu noi. Ochii fiintei mele n-au văzut dintotdeauna lucrurile asa. Cum sa mai ai ochi, cand sa te găsești, unde sa mai cauți răspunsuri in centrifuga asta de viata, in mintea moștenită din generație in generație, in mesajele subliminale lăsate de societate? Ca nu ești bun, ca ești urat, ca-ti…

  • Viața-n paișpe

    Ziua in care m-am (re)găsit

    Dintotdeauna au existat în ființa mea trei certitudini și o nesiguranță. Tind să cred că m-am născut cu ele. Am știut că îmi doresc o familie, că nu voi putea fi niciodată o persoană rea și că sunt capabilă de multă, muuultă iubire. O sensibilă! Iubesc tot ce are viață și esență. Oameni, animale, flori, peisaje, picturi, fotografii, plante, melodii, culori, locuri. Tot ce îmi oferă 𝐄𝐌𝐎𝐓𝐈𝐄. Așa cum un actor își iubește scena, un compozitor melodia, un pictor tabloul, așa iubesc și eu Pământul, cu tot ce a lăsat Dumnezeu pe el. Unii gândesc că sunt ciudată, alții spun că sunt “mai altfel”, eu prefer să mă numesc “Om”.  Mulți ani…

  • Viața-n paișpe

    Mi-e foame de oameni

    Lingurile mele bat tare in stomacul sufletului. Cânta, si tot cânta.. stau frumos la masa, așteptând sa apăra de după poarta întunericului, oaspeții de seama ce aduc cu ei un pic de umilința.  Cadrul e perfect. O masa imperfecta din lemn de stejar, așezată pe o iarba verde-viu la dunga, călcată de doua băncuțe cumintele, ce stau semețe cu mâinile la spate. Un macrame bej traversează bulevardul gusturilor, uitându-se din mers la șervetele ce stau îmbrățișate laolaltă cu tacâmurile suave din lemn. Lângă farfuriile albe fără cusur, o crenguța de brad si una de lavanda chicotesc, șoptindu-si la ureche miresme alese de fericire. Nelipsiti din deschiderea ceremoniei, stau mândri si-așteaptă-n…

  • Viața-n paișpe

    Semnat, cu drag, Dumnezeu

    “De vei avea nevoie de răspunsuri, scrie-mi o scrisoareSi-aștept si un cuvânt, nu doar in caz de nevoie mareAșterne pe o foaie tot ce-ai tu de spusSi lasă-ti sufletul in liniște, ca un apus. Înlătura ura, cu lumina din cerSi de va fi noapte, vei lumina la felScormonește in inima tot ce-ai tu mai răuSi vei radia, in lume, ca un curcubeu Ai grija, omule, de aproapele tăuImaginează-ti ca toți din ei sunt un fel de EULasă urme, peste tot pe unde mergiCu dragoste si iubire, ca eu sa te găsesc Scoate otrava, de pe limba taPune miere pe rana, si vorba dulce va apăreaGolește-ti mintea, de orice cuvântLas-o in…

  • Viața-n paișpe

    Harta iubirii

    Iubesc ideea de-a iubi. Dar nu in nestire. Ci potrivit. Cu știință si înțelepciune, cu suflet curat si minte deschisă. Iubesc atât de multe..  Iubesc Natura. Casa noastră, a tuturor, unde acoperis ne e cerul, peisajele sunt ferestre, gandul – poarta de intrare, iar Cheia? S-o iubești, si s-o cinstesti. Sa iubești natura de la primul firicel de iarba, pana la cel mai înalt norișor. Eu una ador florile ce-mi oferă miresme purtătoare de trăiri si amintiri (iasomie, zambile, trandafiri, lalele, liliac sau bujori), copaci fructiferi ce din puținul lor imi dau si mie puțin (cires, mar, par, cais, corcoduș, gutui), frumoasele lanuri de grâu si floarea-soarelui, maci, trifoi si…

  • Viața-n paișpe

    Fiecare om are povestea lui. Nu judeca

    Dintr-un instinct vulcanic, avem tendința de a eticheta, de a trage concluzii, de a da soluții si rezoluții despre vietile oamenilor, fără sa avem in schimb toate datele problemei, crezand eronat ca din doua-trei vorbe auzite si câteva imagini văzute putem reface istoria. De cele mai multe ori, nici nu întrebam, nici nu ascultam, ci ne grăbim sa ne arătăm egoul potent, si sa aruncam cu răspunsuri ca intr-un joc de darts, unde cerculetul din mijloc este adevarul.  Oamenilor le este greu sa povestească anumite experiențe, detalii dureroase, sa-si dezvăluie viata, însă asta nici nu ne da noua celorlalți dreptul de a închide fraza si de a pune semn de…

  • Viața-n paișpe

    M-am lepădat de fake

    M-am decis acum ceva timp ca nu are rost sa-mi irosesc sinele adevărat încercând sa ma ascund după deget doar de teama reactiei celorlalti. Am crescut cu “aoleu, ce va zice lumea”, pentru ca așa au fost vremurile, cand trebuia doar sa taci, sa faci si sa-ti vezi de treaba ta. Unde mai pui ca era rusine sa spui ce gândești sau sa te arați in alt fel decât cel impus de societate, ca nu cumva tanti Gigica împreuna cu tanti Florica sa te vorbească si sa-ti facă neamu’ de ras. Însă consider ca libertatea căpătată de după comunism, ar trebui folosită mai cu cap, nu cu coada între picioare.…