Va scriu din camera obscura. Cea de-a patra mai exact. Aerul e închis intr-o culoare de cenușă. Particule de ceata plutesc in încăpere, asemeni unui fum de tornada molcoma. Raze de lumina? Prea puțin. Stau in spatele obloanelor, trăgând cu ochiul printre crăpături, sa vada cine e acasă. Nu-ndraznesc sa bată. Înăuntru, sunt eu. Stau pe un scaun in mijlocul camerei. Singuri, Eu si el. Gândurile toate sunt in poala, aplecate cu tot corpul. Cumva e bine. Ferita de tot si de toate. In camera cealaltă, Viitorul. Impunător, înțelept, trage sacadat dintr-o pipa a pacii, răsfoind ziarul galbejit din hârtie veche. Tace. Liniște. Nici pst. In camera de lângă el,…