• Viața-n paișpe

    Mi-e foame de oameni

    Lingurile mele bat tare in stomacul sufletului. Cânta, si tot cânta.. stau frumos la masa, așteptând sa apăra de după poarta întunericului, oaspeții de seama ce aduc cu ei un pic de umilința.  Cadrul e perfect. O masa imperfecta din lemn de stejar, așezată pe o iarba verde-viu la dunga, călcată de doua băncuțe cumintele, ce stau semețe cu mâinile la spate. Un macrame bej traversează bulevardul gusturilor, uitându-se din mers la șervetele ce stau îmbrățișate laolaltă cu tacâmurile suave din lemn. Lângă farfuriile albe fără cusur, o crenguța de brad si una de lavanda chicotesc, șoptindu-si la ureche miresme alese de fericire. Nelipsiti din deschiderea ceremoniei, stau mândri si-așteaptă-n…

  • Viața-n paișpe

    Familia e locul sacru. Sfânt.

    Copiii la nani. Noi, pe canapea. Desfasuram oarecum adormiți, ca doi adulti parinti, o umila conversatie filosofica înainte de somn. Pe ecranul tv-ului ce stătea adormit de ceva vreme, apare in modul stand-by un peisaj de poveste, cu plaja de-aia din nisip fin, stânci romantice, mare strălucitoare, soare de bronz, valuri tandre si culori ireale.. mai pe scurt, vacanța dintr-aceea ce provoacă bale, sete si dorinta nebuna de “buaoleu-ce-vreau-acolo”. Ca niciodată, primul meu gând nu a fost – “Pfff.. ce-mi doresc si eu sa fiu acolo, leșinata pe un presulet, cu limba scoasă intr-o parte, tricoul pe fata, un costum de baie intr-o singura culoare (galben de preferat), ținând in…