• Viața-n paișpe

    Mi-e foame de oameni

    Lingurile mele bat tare in stomacul sufletului. Cânta, si tot cânta.. stau frumos la masa, așteptând sa apăra de după poarta întunericului, oaspeții de seama ce aduc cu ei un pic de umilința.  Cadrul e perfect. O masa imperfecta din lemn de stejar, așezată pe o iarba verde-viu la dunga, călcată de doua băncuțe cumintele, ce stau semețe cu mâinile la spate. Un macrame bej traversează bulevardul gusturilor, uitându-se din mers la șervetele ce stau îmbrățișate laolaltă cu tacâmurile suave din lemn. Lângă farfuriile albe fără cusur, o crenguța de brad si una de lavanda chicotesc, șoptindu-si la ureche miresme alese de fericire. Nelipsiti din deschiderea ceremoniei, stau mândri si-așteaptă-n…