• Viața-n paișpe

    E vremea introvertiților

    Se întâmpla ca, de la o vreme, sa observ in jurul meu cum tot mai mulți oameni trec prin procesul metamorfozei, si din omiduțele sensibile si firave pe care le știam, sa încep sa le văd un pic din minunatele aripi, superbele culori si zdravanul curaj, puternica dragoste si o sumedenie de calități ce cresteau in taina, in interiorul lor, departe de ochii si părerea nedemna a lumii. Teama de judecata si constientizarea ca sunt “altfel”, au ținut usa coconului lor mult prea mult timp închisă. Insa acum e vremea sa zburam, dragi suflete!  Întotdeauna mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri, am vrut sa înțeleg de ce viata mi se întâmpla…

  • Viața-n paișpe

    De Crăciun.. fii mai TU!

    Nici nu-ti mai aduci aminte cand ai respirat ultima oară. Constient. Cu atenția cuvenita. In ochi nu te-ai mai privit de cand.. Complimente si cuvinte de lauda poate nu ti-ai spus niciodată.. ca sa nu mai vorbim de iertare, asumare, întrebări si răspunsuri despre.. TINE.  Am plutit in deriva. Ne-am lăsat duși de val. Ne-am culcat pe-o ureche si am privit totul de sus, ca si cum ni se cuvine. Egoism. EGO. Cu ecou. Tare si gălăgios. Nici nu ne mai auzim de-atâtea gânduri si cuvinte. Nici nu mai știm cine suntem. Te-ai întrebat vreodată fix asa: “CINE SUNT EU?” Parțial poate ca nu e vina noastră. Așa am găsit…

  • Viața-n paișpe

    Acum totul are sens

    Vremurile se schimba precum susurul unui râu. El trece.. si tot trece.. si nimic nu pare sa-l oprească. Își vede de treaba lui liniștit si împăcat, făcând ceea ce face dintotdeauna.. sa existe, sa înfrumusețeze, sa fie una cu universul si tot ceea ce vibrează in el. La fel e si cu celelalte elemente ale pamantului. La fel e si cu noi. Ochii fiintei mele n-au văzut dintotdeauna lucrurile asa. Cum sa mai ai ochi, cand sa te găsești, unde sa mai cauți răspunsuri in centrifuga asta de viata, in mintea moștenită din generație in generație, in mesajele subliminale lăsate de societate? Ca nu ești bun, ca ești urat, ca-ti…

  • Viața-n paișpe

    Fiecare om are povestea lui. Nu judeca

    Dintr-un instinct vulcanic, avem tendința de a eticheta, de a trage concluzii, de a da soluții si rezoluții despre vietile oamenilor, fără sa avem in schimb toate datele problemei, crezand eronat ca din doua-trei vorbe auzite si câteva imagini văzute putem reface istoria. De cele mai multe ori, nici nu întrebam, nici nu ascultam, ci ne grăbim sa ne arătăm egoul potent, si sa aruncam cu răspunsuri ca intr-un joc de darts, unde cerculetul din mijloc este adevarul.  Oamenilor le este greu sa povestească anumite experiențe, detalii dureroase, sa-si dezvăluie viata, însă asta nici nu ne da noua celorlalți dreptul de a închide fraza si de a pune semn de…

  • Viața-n paișpe

    M-am lepădat de fake

    M-am decis acum ceva timp ca nu are rost sa-mi irosesc sinele adevărat încercând sa ma ascund după deget doar de teama reactiei celorlalti. Am crescut cu “aoleu, ce va zice lumea”, pentru ca așa au fost vremurile, cand trebuia doar sa taci, sa faci si sa-ti vezi de treaba ta. Unde mai pui ca era rusine sa spui ce gândești sau sa te arați in alt fel decât cel impus de societate, ca nu cumva tanti Gigica împreuna cu tanti Florica sa te vorbească si sa-ti facă neamu’ de ras. Însă consider ca libertatea căpătată de după comunism, ar trebui folosită mai cu cap, nu cu coada între picioare.…

  • Viața-n paișpe

    Eu

    Sunt un Om al Dragostei. Plămădită din iubirea lui Dumnezeu, a Soarelui și a Naturii. Un copil bun, asa cum sunt toți copii atunci cand vin pe Pământ. S-au adăugat copilăriei câteva măsuri medii de independență și singurătate, presărate in adolescenta cu o ușoară rebeliune și ambiție. Maturitatea a început cu lupte. Multe. Dar niciodată cu cea de sine.  Ca noi toți, sunt suma tuturor trăirilor și experiențelor avute până acum. Persoanele iubite, locurile explorate, testele vieții și dezamăgirile, dar nu în ultimul rând dragostea de frumos și de oameni, de visare și creație. Evoluez, ma descopăr, imi forțez limitele si ma clădesc intr-o noua “EU” cu fiecare moment prezent. …

  • Viața-n paișpe

    Ce nu te omoară, te face mai puternic

    M-a întrebat cineva zilele trecute pe #instagram despre cât de mult cred eu ca ne vom schimba după pandemie. M-a surprins, căci imi place mult sa dezvolt discuții de genul si nu ma așteptam sa primesc acolo astfel de întrebări profunde. Uneori, întrebările spun despre o persoana mai mult decât o fac răspunsurile. Am apreciat, si mi-a dat in același timp o tema de gândit, căci e un subiect greoi, si pe lângă răspunsul încurajator pe care l-am dat acolo, m-am gândit sa scriu un articol pe blog, căci acum mai mult ca oricand, cred ca avem nevoie de speranța, #vibe bun si gânduri frumoase.  Constient sau in subconștient, cândva…