Ora 05:30 mi-a bătut azi in pleoapa ochiului, cioc-cioc, cioc-cioc, nerăbdătoare si entuziasmata sa-mi arate minunatul răsărit. Cu vizorul întredeschis, ii răspund invitației, însă trec întâi pe la bucatarie sa-l salut pe veșnicul efervescent ibric. Ma îndrept spre ferestre, trag timida cu ochiul dinspre draperii si-l zăresc. Cafeaua ma striga in timpul asta, semn ca era gata sa fie așezată-n ceașca. Somnul se întoarce pe partea cealaltă, se-nveleste si ia cu el si lumea viselor, spre întâlnirea noastră de seara ce va urma.  Tip-til, tip-til, imi iau ceașca si ies pe terasa. Ce miros frumos de nou început ma izbește-n fata! Inspir-expir, trag tot aerul de voioșie in piept si…